Pentru inima...

Inimă, ia, hai să mă uit puţin la tine să văd ce te doare! Nu, nu sunt cardiolog, nu sunt o mare specialistă în astfel de probleme dar mi-aş dori să încerc să fac ceva să-ţi alin suferinţa, aşa că lasă-mă, lasă-mă să privesc puţin în interiorul tău, pentru că te văd tristă, te văd stând ca un pumn strâns şi încordat, te văd suferind de o boală incoloră numită dragoste cu complicaţii de dor şi accese de dezamăgire şi toate acestea doar privind superficial şi din afara ta…

Hai, lasă-mă să intru, lasă-mă să încerc să repar stricăciunile pricinuite de virusul ce s-a strecurat pe nesimţite acolo, lasă-mă să te inţeleg, lasă-mă să te alin cu o mângâiere, cu o vorbă, lasă-mă să-ţi redau culoarea şi ritmul normal, lasă-mă să te iubesc, inimă, pentru că te simt atât de bună şi de curată şi pentru că ştiu că meriţi toate astea…

Ce fericită aş fi să te simt pulsând şi vibrând cu putere, aşa cum o făceai înainte, să te aud cântând o nouă piesă de dragoste, să te văd roşind de emoţii şi trăiri nesperate…dar oare mai poţi face aceste lucruri, oare eşti pregătită nu, nu să uiţi ci să compartimentezi tot ce s-a acumulat rău în tine, să aeriseşti şi să faci ordine, pentru că tu eşti singura în măsură să faci aceste lucruri?!? Eu doar te pot ajuta să umplii cu ceva nobil şi sincer locul rămas liber după curăţenia făcută...
Ştiu că ceea ce îţi cer ţi se pare mult, ţi se pare greu, ţi se pare nu, nu greu ci chiar aproape imposibil, pentru că a fi o inimă rănită este cel mai trist şi greu lucru ce i se poate întâmpla unei inimi, dar gândeşte-te...şi pentru că am spus că tu eşti o inimă bună, ai încredere în mine, dă-mi credit şi lasă-mă, lasă-mă să fiu alături de tine. Îţi promit, da, îţi promit că n-am să te fac să suferi, pentru că şi eu sunt o inimă...